13. O privire în natură - Ce rol joacă germenii într-o boală?

Adesea am pacienți cu infecții ale urechii. Există o bacterie care poate fi găsită în multe urechi inflamate. Această bacterie se înmulțește, deoarece pe timpan sau în canalul auditiv cresc granulații (așa-numita carne „sălbatică" fără piele). Atâta timp cât bacteria găsește nutrienții de care are nevoie, se poate înmulți.

Unde ar trebui să înceapă tratamentul? Ar trebui să luptăm împotriva germenilor sau să tratăm inflamația? În medicină, avem ambele abordări. În cele mai multe cazuri, un antibiotic este combinat cu un corticosteroid pentru a le reduce pe amândouă în același timp. Cu toate acestea, dacă nu este eliminată cauza inflamației, aceste medicamente nu funcționează decât temporar sau, uneori, deloc.

Am putut observa cum funcționează acest lucru la foarte mulți pacienți.

Cazul 12

Un pacient în vârstă de 60 de ani a venit la cabinet cu o inflamație severă a timpanului drept. Am folosit medicația obișnuită pentru a stopa procesul inflamator. Dar chiar sub tratament fiind, inflamația s-a agravat, nu s-a ameliorat. Așa că am vorbit cu bărbatul despre situația vieții sale. Era implicat într-un conflict serios și urma să fie audiat în instanță peste trei săptămâni. Nimic nu l-a ajutat până la încheierea ședinței de judecată. În acel moment, inflamația a dispărut sub efectul terapiei aplicate, iar germenul nu s-a mai înmulțit (germenii nu pot fi uciși, ci doar reduși, ei rămân întotdeauna prezenți într-o formă inactivă). Ce l-a făcut sănătos pe pacient, tratamentul sau schimbarea gândurilor sale?

Bacteriile pot produce ceva numai dacă au hrană - iar organismul trebuie să le ofere această hrană. Acesta este motivul pentru care bacteriile sunt un efect al inflamației și nu cauza acesteia. O infecție bacteriană poate provoca daune prin toxinele pe care le produce, dar întotdeauna ca un al doilea efect și nu ca o cauză.

O creștere patologică a germenilor este întotdeauna precedată de o inflamație în organism, atât în cazul bacteriilor, cât și în cazul ciupercilor. Prin urmare, pot folosi un antibiotic dacă toxinele produse de germen sunt dăunătoare pentru organism. Dar acest lucru nu vindecă inflamația, pentru că nu combate cauza. Trebuie să îi explic pacientului de unde provine boala sa. De îndată ce dispare inflamația, dispare și activitatea germenului.

Germenii se pot dezvolta doar acolo unde organismul le oferă spațiu și hrană. Germenii pot fi activați în orice moment. Doar gazda decide când să ofere hrană germenilor și când să nu o facă. Acesta este singurul mod în care un virus poate fi produs de organism și utilizat ca factor inflamator.

Cazul 13

O pacientă, în vârstă de aproximativ 60 de ani, a venit la cabinet cu Zona Zoster pe partea dreaptă. În cazul herpesului Zoster, se formează vezicule în piele de-a lungul nervului. Însă durerea se instalează cu aproximativ trei zile înainte de apariția veziculelor, iar când acestea apar, se spune că este vorba despre un virus. Dar de unde vine acest virus, cine îl produce? De ce se află numai în această parte a corpului? Cine controlează locul apariției bolii?

I-am spus pacientei despre cele două părți ale corpului, despre emisferele cerebrale conectate între ele și despre moștenirea de la tată și de la mamă. Acolo unde există nemulțumire și conflict în relație, se manifestă și boala. De cele mai multe ori este dificil pentru pacienți să înțeleagă faptul că boala provine din gândurile lor. De altfel, medicina convențională recunoaște stresul ca fiind un factor declanșator al herpesului Zoster. Din consultațiile mele, știu că partea corpului cu mâna dominantă este influențată de relația cu mama sau cu partenerul. Așa că i-am explicat pacientei că boala ei a fost declanșată de gândirea care i-a afectat partea stângă a creierului și că trebuie să fi fost ceva negativ. Trebuie să fi fost o pierdere personală, ceva cu care ea nu a fost de acord, care i-a provocat afectarea corpului. Trupul nu poate minți.

Mi-a povestit că în vacanța pe care tocmai o terminase totul fusese bine și nu au existat certuri. Însă mi-a mai spus că mama ei murise cu cinci ani în urmă. Când am întrebat care este data morții ei, am aflat că aceasta a coincis cu vacanța, iar primele bășici au apărut a doua zi după ziua morții mamei. Pacienta a povestit că în timpul vacanței a plâns amintindu-și de mama ei.

Tristețea este un gând dureros, dar și periculos, pentru că te îmbolnăvește. Durerea dovedește că încă se mai dorește ceva de la cealaltă persoană. Dar acea persoană a murit și nu mai este acolo. Dacă omul s-ar gândi la persoana decedată nu ca la o mare pierdere personală, corpul nu ar produce niciun virus la comanda spiritului. Dar în realitate, toată lumea își plânge de milă pentru că nu o mai are pe mama sau pe o altă persoană iubită. Acesta este motivul pentru care oamenii se simt rău și se văd pe ei înșiși ca victime ale morții celor dragi. Acest tip de gândire îi împiedică pe oameni să proceseze corect evenimentul, ducându-i la boală. Deoarece gândirea greșită este cauza bolii, microorganismele nu joacă niciun rol în apariția bolii. Cu siguranță joacă un rol în terapie, dar nu în eliminarea cauzei.

În natură există conexiuni fundamentale care nu pot fi schimbate. Conform acestora, un macroorganism determină întotdeauna un microorganism. Acest lucru este valabil fără excepție. Cu toate acestea, se spune și se învață contrariul. Prin urmare, natura, cu procesele sale evidente, ar trebui să fie luată ca unitate de măsură și nu declarațiile așa-numiților experți. Germenii care trăiesc din putrefacție, de exemplu, sunt întotdeauna prezenți peste tot. Evident, nu depinde de germeni când un măr - care se află în copac sau chiar după recoltare - putrezește, iar germenii îl pot „digera" ulterior.

Organismele superioare domină întotdeauna formele inferioare de viață. Dacă ar fi fost altfel, nu ar fi existat organisme superioare și, prin urmare, nici oameni. Avem mai mulți germeni în intestine și pe piele decât celule în tot corpul nostru. Din punct de vedere numeric, ar trebui să ne poată „mânca" cu ușurință. Evident, însă, nu o pot face, deoarece trăiesc împreună cu noi.

În concluzie: germenii, fie că sunt viruși, bacterii sau ciuperci, nu pot fi cauza reală a bolilor noastre. Spiritul, care este superior materiei, determină corpul, inclusiv efectul germenilor. Prin urmare, este esențial să avem o înțelegere precisă a structurii, funcției și nevoilor omului.